Fertilizarea Foliară la Usturoi — Ghid de Decizie

Azotul intră în aminoacizi, proteine și clorofilă; participă la construirea țesuturilor și la funcționarea aparatului fotosintetic.

În formarea și dezvoltarea lăstarilor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Creștere redusă și cloroză care apare de regulă mai întâi pe frunzele mai bătrâne.

• Un deficit poate limita sinteza proteinelor, dezvoltarea țesuturilor și fotosinteza.

Fosforul participă la stocarea și transferul energiei și la dezvoltarea rădăcinilor, florilor, semințelor și fructelor.

În formarea și dezvoltarea lăstarilor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Creștere slabă și lentă; frunzele pot deveni verde-închis, iar unele plante dezvoltă colorații purpurii.

• Un deficit poate încetini creșterea și dezvoltarea organelor și poate întârzia maturarea.

Potasiul contribuie la reglarea stomatelor și a utilizării apei, la activarea enzimelor și la transportul asimilatelor spre organele în creștere sau de depozitare.

În formarea și dezvoltarea lăstarilor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză marginală, urmată uneori de necroză, de regulă mai întâi pe frunzele mai bătrâne.

• Un deficit poate afecta reglarea hidrică, funcționarea enzimelor și transportul asimilatelor.

Calciul contribuie la formarea și integritatea pereților și membranelor celulare, inclusiv în țesuturile tinere.

În formarea și dezvoltarea lăstarilor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Afectarea punctelor de creștere, a frunzelor tinere sau a rădăcinilor; manifestarea depinde de organ și de cultură.

• Un deficit poate afecta țesuturile nou formate și integritatea celulară; transportul slab spre un organ poate produce o carență locală.

Magneziul este constituent al clorofilei și participă la activarea enzimelor și la metabolismul fosfaților.

În formarea și dezvoltarea lăstarilor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză între nervuri, de regulă pe frunzele mai bătrâne, cu nervuri care rămân verzi.

• Un deficit poate limita fotosinteza în țesuturile verzi și procesele enzimatice asociate creșterii.

Sulful participă la formarea proteinelor prin aminoacizii care conțin sulf și la funcționarea unor enzime.

În formarea și dezvoltarea lăstarilor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză, adesea mai evidentă pe frunzele tinere; simptomele se pot confunda cu deficitul de azot.

• Un deficit poate reduce sinteza proteinelor și creșterea; nu se deduce din această funcție o doză de fertilizare.

Borul participă la procese celulare și la dezvoltarea țesuturilor tinere; sursa descrie implicarea sa în sinteza ARN și activitatea celulară.

În formarea și dezvoltarea lăstarilor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Deformarea sau moartea punctelor de creștere și afectarea țesuturilor tinere; simptomele specifice trebuie diferențiate pe cultură.

• Un deficit poate afecta meristemele, dezvoltarea rădăcinilor și a lăstarilor și funcționarea organelor reproducătoare.

Cuprul participă la sisteme enzimatice și la transportul electronilor, inclusiv în fotosinteză și respirație.

În formarea și dezvoltarea lăstarilor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză sau deformarea frunzelor tinere și uscarea vârfurilor; aspectul depinde de specie.

• Un deficit poate afecta procesele de oxidoreducere și funcționarea țesuturilor active.

Fierul participă la enzime și la transportul electronilor; este necesar pentru sinteza și menținerea clorofilei, fără a fi atomul central al acesteia.

În formarea și dezvoltarea lăstarilor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză între nervuri pe frunzele tinere; în cazuri severe frunzele cele mai tinere pot deveni aproape albe.

• Un deficit poate limita formarea clorofilei și procesele de fotosinteză și respirație.

Manganul activează enzime și participă la fotosistemul II și la fotoliza apei în țesuturile fotosintetice.

În formarea și dezvoltarea lăstarilor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză în țesuturile tinere și pete; forma și localizarea acestora diferă între monocotiledonate și dicotiledonate.

• Un deficit poate afecta fotosinteza și activitatea enzimatică; exprimarea simptomelor diferă între grupele botanice.

Molibdenul este cofactor al nitrat-reductazei: funcția este relevantă când planta asimilează azot nitric. Participarea la fixarea azotului privește sistemele microbiene care realizează acest proces.

În formarea și dezvoltarea lăstarilor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Manifestări asemănătoare deficitului de azot, uneori cu răsucirea marginilor și necroze marginale; diagnosticul trebuie să țină cont de forma azotului.

• Dacă nutriția implică reducerea nitraților, deficitul de Mo poate limita asimilarea azotului; nu presupunem automat o simbioză fixatoare sau un aport extern necesar.

Zincul participă la enzime, la sinteza ARN și proteinelor și la sinteza triptofanului, precursor al acidului indolacetic.

În formarea și dezvoltarea lăstarilor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Frunze mici și cloroză; vârsta frunzelor afectate și distribuția simptomelor diferă între culturi.

• Un deficit poate afecta metabolismul și dezvoltarea țesuturilor, cu reducerea creșterii și modificarea frunzelor.

Seleniul poate fi absorbit și metabolizat în plante; biofortificarea descrie acumularea sa, nu un necesar esențial universal al plantei.

În formarea și dezvoltarea lăstarilor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active. Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod. Răspunsul depinde de forma și concentrația Se și de nutriția cu sulf; acumularea excesivă poate deveni toxică.

Nu se deduce o carență obligatorie de Se din biofortificare, acumulare sau efecte antioxidante observate în anumite tratamente.

Azotul intră în aminoacizi, proteine și clorofilă; participă la construirea țesuturilor și la funcționarea aparatului fotosintetic.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Creștere redusă și cloroză care apare de regulă mai întâi pe frunzele mai bătrâne.

• Un deficit poate limita sinteza proteinelor, dezvoltarea țesuturilor și fotosinteza.

Fosforul participă la stocarea și transferul energiei și la dezvoltarea rădăcinilor, florilor, semințelor și fructelor.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Creștere slabă și lentă; frunzele pot deveni verde-închis, iar unele plante dezvoltă colorații purpurii.

• Un deficit poate încetini creșterea și dezvoltarea organelor și poate întârzia maturarea.

Potasiul contribuie la reglarea stomatelor și a utilizării apei, la activarea enzimelor și la transportul asimilatelor spre organele în creștere sau de depozitare.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză marginală, urmată uneori de necroză, de regulă mai întâi pe frunzele mai bătrâne.

• Un deficit poate afecta reglarea hidrică, funcționarea enzimelor și transportul asimilatelor.

Calciul contribuie la formarea și integritatea pereților și membranelor celulare, inclusiv în țesuturile tinere.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Afectarea punctelor de creștere, a frunzelor tinere sau a rădăcinilor; manifestarea depinde de organ și de cultură.

• Un deficit poate afecta țesuturile nou formate și integritatea celulară; transportul slab spre un organ poate produce o carență locală.

Magneziul este constituent al clorofilei și participă la activarea enzimelor și la metabolismul fosfaților.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză între nervuri, de regulă pe frunzele mai bătrâne, cu nervuri care rămân verzi.

• Un deficit poate limita fotosinteza în țesuturile verzi și procesele enzimatice asociate creșterii.

Sulful participă la formarea proteinelor prin aminoacizii care conțin sulf și la funcționarea unor enzime.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză, adesea mai evidentă pe frunzele tinere; simptomele se pot confunda cu deficitul de azot.

• Un deficit poate reduce sinteza proteinelor și creșterea; nu se deduce din această funcție o doză de fertilizare.

Borul participă la procese celulare și la dezvoltarea țesuturilor tinere; sursa descrie implicarea sa în sinteza ARN și activitatea celulară.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Deformarea sau moartea punctelor de creștere și afectarea țesuturilor tinere; simptomele specifice trebuie diferențiate pe cultură.

• Un deficit poate afecta meristemele, dezvoltarea rădăcinilor și a lăstarilor și funcționarea organelor reproducătoare.

Cuprul participă la sisteme enzimatice și la transportul electronilor, inclusiv în fotosinteză și respirație.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză sau deformarea frunzelor tinere și uscarea vârfurilor; aspectul depinde de specie.

• Un deficit poate afecta procesele de oxidoreducere și funcționarea țesuturilor active.

Fierul participă la enzime și la transportul electronilor; este necesar pentru sinteza și menținerea clorofilei, fără a fi atomul central al acesteia.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză între nervuri pe frunzele tinere; în cazuri severe frunzele cele mai tinere pot deveni aproape albe.

• Un deficit poate limita formarea clorofilei și procesele de fotosinteză și respirație.

Manganul activează enzime și participă la fotosistemul II și la fotoliza apei în țesuturile fotosintetice.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză în țesuturile tinere și pete; forma și localizarea acestora diferă între monocotiledonate și dicotiledonate.

• Un deficit poate afecta fotosinteza și activitatea enzimatică; exprimarea simptomelor diferă între grupele botanice.

Molibdenul este cofactor al nitrat-reductazei: funcția este relevantă când planta asimilează azot nitric. Participarea la fixarea azotului privește sistemele microbiene care realizează acest proces.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Manifestări asemănătoare deficitului de azot, uneori cu răsucirea marginilor și necroze marginale; diagnosticul trebuie să țină cont de forma azotului.

• Dacă nutriția implică reducerea nitraților, deficitul de Mo poate limita asimilarea azotului; nu presupunem automat o simbioză fixatoare sau un aport extern necesar.

Zincul participă la enzime, la sinteza ARN și proteinelor și la sinteza triptofanului, precursor al acidului indolacetic.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Frunze mici și cloroză; vârsta frunzelor afectate și distribuția simptomelor diferă între culturi.

• Un deficit poate afecta metabolismul și dezvoltarea țesuturilor, cu reducerea creșterii și modificarea frunzelor.

Seleniul poate fi absorbit și metabolizat în plante; biofortificarea descrie acumularea sa, nu un necesar esențial universal al plantei.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active. Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod. Răspunsul depinde de forma și concentrația Se și de nutriția cu sulf; acumularea excesivă poate deveni toxică.

Nu se deduce o carență obligatorie de Se din biofortificare, acumulare sau efecte antioxidante observate în anumite tratamente.

Azotul intră în aminoacizi, proteine și clorofilă; participă la construirea țesuturilor și la funcționarea aparatului fotosintetic.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Creștere redusă și cloroză care apare de regulă mai întâi pe frunzele mai bătrâne.

• Un deficit poate limita sinteza proteinelor, dezvoltarea țesuturilor și fotosinteza.

Fosforul participă la stocarea și transferul energiei și la dezvoltarea rădăcinilor, florilor, semințelor și fructelor.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Creștere slabă și lentă; frunzele pot deveni verde-închis, iar unele plante dezvoltă colorații purpurii.

• Un deficit poate încetini creșterea și dezvoltarea organelor și poate întârzia maturarea.

Potasiul contribuie la reglarea stomatelor și a utilizării apei, la activarea enzimelor și la transportul asimilatelor spre organele în creștere sau de depozitare.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză marginală, urmată uneori de necroză, de regulă mai întâi pe frunzele mai bătrâne.

• Un deficit poate afecta reglarea hidrică, funcționarea enzimelor și transportul asimilatelor.

Calciul contribuie la formarea și integritatea pereților și membranelor celulare, inclusiv în țesuturile tinere.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Afectarea punctelor de creștere, a frunzelor tinere sau a rădăcinilor; manifestarea depinde de organ și de cultură.

• Un deficit poate afecta țesuturile nou formate și integritatea celulară; transportul slab spre un organ poate produce o carență locală.

Magneziul este constituent al clorofilei și participă la activarea enzimelor și la metabolismul fosfaților.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză între nervuri, de regulă pe frunzele mai bătrâne, cu nervuri care rămân verzi.

• Un deficit poate limita fotosinteza în țesuturile verzi și procesele enzimatice asociate creșterii.

Sulful participă la formarea proteinelor prin aminoacizii care conțin sulf și la funcționarea unor enzime.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză, adesea mai evidentă pe frunzele tinere; simptomele se pot confunda cu deficitul de azot.

• Un deficit poate reduce sinteza proteinelor și creșterea; nu se deduce din această funcție o doză de fertilizare.

Borul participă la procese celulare și la dezvoltarea țesuturilor tinere; sursa descrie implicarea sa în sinteza ARN și activitatea celulară.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Deformarea sau moartea punctelor de creștere și afectarea țesuturilor tinere; simptomele specifice trebuie diferențiate pe cultură.

• Un deficit poate afecta meristemele, dezvoltarea rădăcinilor și a lăstarilor și funcționarea organelor reproducătoare.

Cuprul participă la sisteme enzimatice și la transportul electronilor, inclusiv în fotosinteză și respirație.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză sau deformarea frunzelor tinere și uscarea vârfurilor; aspectul depinde de specie.

• Un deficit poate afecta procesele de oxidoreducere și funcționarea țesuturilor active.

Fierul participă la enzime și la transportul electronilor; este necesar pentru sinteza și menținerea clorofilei, fără a fi atomul central al acesteia.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză între nervuri pe frunzele tinere; în cazuri severe frunzele cele mai tinere pot deveni aproape albe.

• Un deficit poate limita formarea clorofilei și procesele de fotosinteză și respirație.

Manganul activează enzime și participă la fotosistemul II și la fotoliza apei în țesuturile fotosintetice.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză în țesuturile tinere și pete; forma și localizarea acestora diferă între monocotiledonate și dicotiledonate.

• Un deficit poate afecta fotosinteza și activitatea enzimatică; exprimarea simptomelor diferă între grupele botanice.

Molibdenul este cofactor al nitrat-reductazei: funcția este relevantă când planta asimilează azot nitric. Participarea la fixarea azotului privește sistemele microbiene care realizează acest proces.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Manifestări asemănătoare deficitului de azot, uneori cu răsucirea marginilor și necroze marginale; diagnosticul trebuie să țină cont de forma azotului.

• Dacă nutriția implică reducerea nitraților, deficitul de Mo poate limita asimilarea azotului; nu presupunem automat o simbioză fixatoare sau un aport extern necesar.

Zincul participă la enzime, la sinteza ARN și proteinelor și la sinteza triptofanului, precursor al acidului indolacetic.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Frunze mici și cloroză; vârsta frunzelor afectate și distribuția simptomelor diferă între culturi.

• Un deficit poate afecta metabolismul și dezvoltarea țesuturilor, cu reducerea creșterii și modificarea frunzelor.

Seleniul poate fi absorbit și metabolizat în plante; biofortificarea descrie acumularea sa, nu un necesar esențial universal al plantei.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active. Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod. Răspunsul depinde de forma și concentrația Se și de nutriția cu sulf; acumularea excesivă poate deveni toxică.

Nu se deduce o carență obligatorie de Se din biofortificare, acumulare sau efecte antioxidante observate în anumite tratamente.

Azotul intră în aminoacizi, proteine și clorofilă; participă la construirea țesuturilor și la funcționarea aparatului fotosintetic.

În dezvoltarea și funcționarea rădăcinilor sau organelor vegetative, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Creștere redusă și cloroză care apare de regulă mai întâi pe frunzele mai bătrâne.

• Un deficit poate limita sinteza proteinelor, dezvoltarea țesuturilor și fotosinteza.

Fosforul participă la stocarea și transferul energiei și la dezvoltarea rădăcinilor, florilor, semințelor și fructelor.

În dezvoltarea și funcționarea rădăcinilor sau organelor vegetative, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Creștere slabă și lentă; frunzele pot deveni verde-închis, iar unele plante dezvoltă colorații purpurii.

• Un deficit poate încetini creșterea și dezvoltarea organelor și poate întârzia maturarea.

Potasiul contribuie la reglarea stomatelor și a utilizării apei, la activarea enzimelor și la transportul asimilatelor spre organele în creștere sau de depozitare.

În dezvoltarea și funcționarea rădăcinilor sau organelor vegetative, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză marginală, urmată uneori de necroză, de regulă mai întâi pe frunzele mai bătrâne.

• Un deficit poate afecta reglarea hidrică, funcționarea enzimelor și transportul asimilatelor.

Calciul contribuie la formarea și integritatea pereților și membranelor celulare, inclusiv în țesuturile tinere.

În dezvoltarea și funcționarea rădăcinilor sau organelor vegetative, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Afectarea punctelor de creștere, a frunzelor tinere sau a rădăcinilor; manifestarea depinde de organ și de cultură.

• Un deficit poate afecta țesuturile nou formate și integritatea celulară; transportul slab spre un organ poate produce o carență locală.

Magneziul este constituent al clorofilei și participă la activarea enzimelor și la metabolismul fosfaților.

În dezvoltarea și funcționarea rădăcinilor sau organelor vegetative, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză între nervuri, de regulă pe frunzele mai bătrâne, cu nervuri care rămân verzi.

• Un deficit poate limita fotosinteza în țesuturile verzi și procesele enzimatice asociate creșterii.

Sulful participă la formarea proteinelor prin aminoacizii care conțin sulf și la funcționarea unor enzime.

În dezvoltarea și funcționarea rădăcinilor sau organelor vegetative, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză, adesea mai evidentă pe frunzele tinere; simptomele se pot confunda cu deficitul de azot.

• Un deficit poate reduce sinteza proteinelor și creșterea; nu se deduce din această funcție o doză de fertilizare.

Borul participă la procese celulare și la dezvoltarea țesuturilor tinere; sursa descrie implicarea sa în sinteza ARN și activitatea celulară.

În dezvoltarea și funcționarea rădăcinilor sau organelor vegetative, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Deformarea sau moartea punctelor de creștere și afectarea țesuturilor tinere; simptomele specifice trebuie diferențiate pe cultură.

• Un deficit poate afecta meristemele, dezvoltarea rădăcinilor și a lăstarilor și funcționarea organelor reproducătoare.

Cuprul participă la sisteme enzimatice și la transportul electronilor, inclusiv în fotosinteză și respirație.

În dezvoltarea și funcționarea rădăcinilor sau organelor vegetative, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză sau deformarea frunzelor tinere și uscarea vârfurilor; aspectul depinde de specie.

• Un deficit poate afecta procesele de oxidoreducere și funcționarea țesuturilor active.

Fierul participă la enzime și la transportul electronilor; este necesar pentru sinteza și menținerea clorofilei, fără a fi atomul central al acesteia.

În dezvoltarea și funcționarea rădăcinilor sau organelor vegetative, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză între nervuri pe frunzele tinere; în cazuri severe frunzele cele mai tinere pot deveni aproape albe.

• Un deficit poate limita formarea clorofilei și procesele de fotosinteză și respirație.

Manganul activează enzime și participă la fotosistemul II și la fotoliza apei în țesuturile fotosintetice.

În dezvoltarea și funcționarea rădăcinilor sau organelor vegetative, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză în țesuturile tinere și pete; forma și localizarea acestora diferă între monocotiledonate și dicotiledonate.

• Un deficit poate afecta fotosinteza și activitatea enzimatică; exprimarea simptomelor diferă între grupele botanice.

Molibdenul este cofactor al nitrat-reductazei: funcția este relevantă când planta asimilează azot nitric. Participarea la fixarea azotului privește sistemele microbiene care realizează acest proces.

În dezvoltarea și funcționarea rădăcinilor sau organelor vegetative, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Manifestări asemănătoare deficitului de azot, uneori cu răsucirea marginilor și necroze marginale; diagnosticul trebuie să țină cont de forma azotului.

• Dacă nutriția implică reducerea nitraților, deficitul de Mo poate limita asimilarea azotului; nu presupunem automat o simbioză fixatoare sau un aport extern necesar.

Zincul participă la enzime, la sinteza ARN și proteinelor și la sinteza triptofanului, precursor al acidului indolacetic.

În dezvoltarea și funcționarea rădăcinilor sau organelor vegetative, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Frunze mici și cloroză; vârsta frunzelor afectate și distribuția simptomelor diferă între culturi.

• Un deficit poate afecta metabolismul și dezvoltarea țesuturilor, cu reducerea creșterii și modificarea frunzelor.

Seleniul poate fi absorbit și metabolizat în plante; biofortificarea descrie acumularea sa, nu un necesar esențial universal al plantei.

În dezvoltarea și funcționarea rădăcinilor sau organelor vegetative, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active. Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod. Răspunsul depinde de forma și concentrația Se și de nutriția cu sulf; acumularea excesivă poate deveni toxică.

Nu se deduce o carență obligatorie de Se din biofortificare, acumulare sau efecte antioxidante observate în anumite tratamente.

Azotul intră în aminoacizi, proteine și clorofilă; participă la construirea țesuturilor și la funcționarea aparatului fotosintetic.

În repaus sau în sămânța uscată nu se presupune un nou aport. Funcția privește rezervele și reluarea activității după ieșirea din repaus. Pentru țesuturile vii și active, funcția de referință este: Azotul intră în aminoacizi, proteine și clorofilă; participă la construirea țesuturilor și la funcționarea aparatului fotosintetic.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Creștere redusă și cloroză care apare de regulă mai întâi pe frunzele mai bătrâne.

Fosforul participă la stocarea și transferul energiei și la dezvoltarea rădăcinilor, florilor, semințelor și fructelor.

În repaus sau în sămânța uscată nu se presupune un nou aport. Funcția privește rezervele și reluarea activității după ieșirea din repaus. Pentru țesuturile vii și active, funcția de referință este: Fosforul participă la stocarea și transferul energiei și la dezvoltarea rădăcinilor, florilor, semințelor și fructelor.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Creștere slabă și lentă; frunzele pot deveni verde-închis, iar unele plante dezvoltă colorații purpurii.

Potasiul contribuie la reglarea stomatelor și a utilizării apei, la activarea enzimelor și la transportul asimilatelor spre organele în creștere sau de depozitare.

În repaus sau în sămânța uscată nu se presupune un nou aport. Funcția privește rezervele și reluarea activității după ieșirea din repaus. Pentru țesuturile vii și active, funcția de referință este: Potasiul contribuie la reglarea stomatelor și a utilizării apei, la activarea enzimelor și la transportul asimilatelor spre organele în creștere sau de depozitare.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză marginală, urmată uneori de necroză, de regulă mai întâi pe frunzele mai bătrâne.

Calciul contribuie la formarea și integritatea pereților și membranelor celulare, inclusiv în țesuturile tinere.

În repaus sau în sămânța uscată nu se presupune un nou aport. Funcția privește rezervele și reluarea activității după ieșirea din repaus. Pentru țesuturile vii și active, funcția de referință este: Calciul contribuie la formarea și integritatea pereților și membranelor celulare, inclusiv în țesuturile tinere.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Afectarea punctelor de creștere, a frunzelor tinere sau a rădăcinilor; manifestarea depinde de organ și de cultură.

Magneziul este constituent al clorofilei și participă la activarea enzimelor și la metabolismul fosfaților.

În repaus sau în sămânța uscată nu se presupune un nou aport. Funcția privește rezervele și reluarea activității după ieșirea din repaus. Pentru țesuturile vii și active, funcția de referință este: Magneziul este constituent al clorofilei și participă la activarea enzimelor și la metabolismul fosfaților.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză între nervuri, de regulă pe frunzele mai bătrâne, cu nervuri care rămân verzi.

Sulful participă la formarea proteinelor prin aminoacizii care conțin sulf și la funcționarea unor enzime.

În repaus sau în sămânța uscată nu se presupune un nou aport. Funcția privește rezervele și reluarea activității după ieșirea din repaus. Pentru țesuturile vii și active, funcția de referință este: Sulful participă la formarea proteinelor prin aminoacizii care conțin sulf și la funcționarea unor enzime.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză, adesea mai evidentă pe frunzele tinere; simptomele se pot confunda cu deficitul de azot.

Borul participă la procese celulare și la dezvoltarea țesuturilor tinere; sursa descrie implicarea sa în sinteza ARN și activitatea celulară.

În repaus sau în sămânța uscată nu se presupune un nou aport. Funcția privește rezervele și reluarea activității după ieșirea din repaus. Pentru țesuturile vii și active, funcția de referință este: Borul participă la procese celulare și la dezvoltarea țesuturilor tinere; sursa descrie implicarea sa în sinteza ARN și activitatea celulară.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Deformarea sau moartea punctelor de creștere și afectarea țesuturilor tinere; simptomele specifice trebuie diferențiate pe cultură.

Cuprul participă la sisteme enzimatice și la transportul electronilor, inclusiv în fotosinteză și respirație.

În repaus sau în sămânța uscată nu se presupune un nou aport. Funcția privește rezervele și reluarea activității după ieșirea din repaus. Pentru țesuturile vii și active, funcția de referință este: Cuprul participă la sisteme enzimatice și la transportul electronilor, inclusiv în fotosinteză și respirație.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză sau deformarea frunzelor tinere și uscarea vârfurilor; aspectul depinde de specie.

Fierul participă la enzime și la transportul electronilor; este necesar pentru sinteza și menținerea clorofilei, fără a fi atomul central al acesteia.

În repaus sau în sămânța uscată nu se presupune un nou aport. Funcția privește rezervele și reluarea activității după ieșirea din repaus. Pentru țesuturile vii și active, funcția de referință este: Fierul participă la enzime și la transportul electronilor; este necesar pentru sinteza și menținerea clorofilei, fără a fi atomul central al acesteia.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză între nervuri pe frunzele tinere; în cazuri severe frunzele cele mai tinere pot deveni aproape albe.

Manganul activează enzime și participă la fotosistemul II și la fotoliza apei în țesuturile fotosintetice.

În repaus sau în sămânța uscată nu se presupune un nou aport. Funcția privește rezervele și reluarea activității după ieșirea din repaus. Pentru țesuturile vii și active, funcția de referință este: Manganul activează enzime și participă la fotosistemul II și la fotoliza apei în țesuturile fotosintetice.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză în țesuturile tinere și pete; forma și localizarea acestora diferă între monocotiledonate și dicotiledonate.

Molibdenul este cofactor al nitrat-reductazei: funcția este relevantă când planta asimilează azot nitric. Participarea la fixarea azotului privește sistemele microbiene care realizează acest proces.

În repaus sau în sămânța uscată nu se presupune un nou aport. Funcția privește rezervele și reluarea activității după ieșirea din repaus. Pentru țesuturile vii și active, funcția de referință este: Molibdenul este cofactor al nitrat-reductazei: funcția este relevantă când planta asimilează azot nitric.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Manifestări asemănătoare deficitului de azot, uneori cu răsucirea marginilor și necroze marginale; diagnosticul trebuie să țină cont de forma azotului.

Zincul participă la enzime, la sinteza ARN și proteinelor și la sinteza triptofanului, precursor al acidului indolacetic.

În repaus sau în sămânța uscată nu se presupune un nou aport. Funcția privește rezervele și reluarea activității după ieșirea din repaus. Pentru țesuturile vii și active, funcția de referință este: Zincul participă la enzime, la sinteza ARN și proteinelor și la sinteza triptofanului, precursor al acidului indolacetic.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Frunze mici și cloroză; vârsta frunzelor afectate și distribuția simptomelor diferă între culturi.

Seleniul poate fi absorbit și metabolizat în plante; biofortificarea descrie acumularea sa, nu un necesar esențial universal al plantei.

În repaus sau în sămânța uscată nu se presupune un nou aport. Funcția privește rezervele și reluarea activității după ieșirea din repaus. Funcția de referință, fără a presupune un aport nou: Seleniul poate fi absorbit și metabolizat în plante; biofortificarea descrie acumularea sa, nu un necesar esențial universal al plantei.

Nu se deduce o carență obligatorie de Se din biofortificare, acumulare sau efecte antioxidante observate în anumite tratamente.

Azotul intră în aminoacizi, proteine și clorofilă; participă la construirea țesuturilor și la funcționarea aparatului fotosintetic.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Creștere redusă și cloroză care apare de regulă mai întâi pe frunzele mai bătrâne.

• Un deficit poate limita sinteza proteinelor, dezvoltarea țesuturilor și fotosinteza.

Fosforul participă la stocarea și transferul energiei și la dezvoltarea rădăcinilor, florilor, semințelor și fructelor.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Creștere slabă și lentă; frunzele pot deveni verde-închis, iar unele plante dezvoltă colorații purpurii.

• Un deficit poate încetini creșterea și dezvoltarea organelor și poate întârzia maturarea.

Potasiul contribuie la reglarea stomatelor și a utilizării apei, la activarea enzimelor și la transportul asimilatelor spre organele în creștere sau de depozitare.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză marginală, urmată uneori de necroză, de regulă mai întâi pe frunzele mai bătrâne.

• Un deficit poate afecta reglarea hidrică, funcționarea enzimelor și transportul asimilatelor.

Calciul contribuie la formarea și integritatea pereților și membranelor celulare, inclusiv în țesuturile tinere.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Afectarea punctelor de creștere, a frunzelor tinere sau a rădăcinilor; manifestarea depinde de organ și de cultură.

• Un deficit poate afecta țesuturile nou formate și integritatea celulară; transportul slab spre un organ poate produce o carență locală.

Magneziul este constituent al clorofilei și participă la activarea enzimelor și la metabolismul fosfaților.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză între nervuri, de regulă pe frunzele mai bătrâne, cu nervuri care rămân verzi.

• Un deficit poate limita fotosinteza în țesuturile verzi și procesele enzimatice asociate creșterii.

Sulful participă la formarea proteinelor prin aminoacizii care conțin sulf și la funcționarea unor enzime.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză, adesea mai evidentă pe frunzele tinere; simptomele se pot confunda cu deficitul de azot.

• Un deficit poate reduce sinteza proteinelor și creșterea; nu se deduce din această funcție o doză de fertilizare.

Borul participă la procese celulare și la dezvoltarea țesuturilor tinere; sursa descrie implicarea sa în sinteza ARN și activitatea celulară.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Deformarea sau moartea punctelor de creștere și afectarea țesuturilor tinere; simptomele specifice trebuie diferențiate pe cultură.

• Un deficit poate afecta meristemele, dezvoltarea rădăcinilor și a lăstarilor și funcționarea organelor reproducătoare.

Cuprul participă la sisteme enzimatice și la transportul electronilor, inclusiv în fotosinteză și respirație.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză sau deformarea frunzelor tinere și uscarea vârfurilor; aspectul depinde de specie.

• Un deficit poate afecta procesele de oxidoreducere și funcționarea țesuturilor active.

Fierul participă la enzime și la transportul electronilor; este necesar pentru sinteza și menținerea clorofilei, fără a fi atomul central al acesteia.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză între nervuri pe frunzele tinere; în cazuri severe frunzele cele mai tinere pot deveni aproape albe.

• Un deficit poate limita formarea clorofilei și procesele de fotosinteză și respirație.

Manganul activează enzime și participă la fotosistemul II și la fotoliza apei în țesuturile fotosintetice.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză în țesuturile tinere și pete; forma și localizarea acestora diferă între monocotiledonate și dicotiledonate.

• Un deficit poate afecta fotosinteza și activitatea enzimatică; exprimarea simptomelor diferă între grupele botanice.

Molibdenul este cofactor al nitrat-reductazei: funcția este relevantă când planta asimilează azot nitric. Participarea la fixarea azotului privește sistemele microbiene care realizează acest proces.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Manifestări asemănătoare deficitului de azot, uneori cu răsucirea marginilor și necroze marginale; diagnosticul trebuie să țină cont de forma azotului.

• Dacă nutriția implică reducerea nitraților, deficitul de Mo poate limita asimilarea azotului; nu presupunem automat o simbioză fixatoare sau un aport extern necesar.

Zincul participă la enzime, la sinteza ARN și proteinelor și la sinteza triptofanului, precursor al acidului indolacetic.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Frunze mici și cloroză; vârsta frunzelor afectate și distribuția simptomelor diferă între culturi.

• Un deficit poate afecta metabolismul și dezvoltarea țesuturilor, cu reducerea creșterii și modificarea frunzelor.

Seleniul poate fi absorbit și metabolizat în plante; biofortificarea descrie acumularea sa, nu un necesar esențial universal al plantei.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active. Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod. Răspunsul depinde de forma și concentrația Se și de nutriția cu sulf; acumularea excesivă poate deveni toxică.

Nu se deduce o carență obligatorie de Se din biofortificare, acumulare sau efecte antioxidante observate în anumite tratamente.