Fertilizarea Foliară la Fasole — Ghid de Decizie

aminoacizi, proteine, clorofilă și enzime; la leguminoase se integrează cu N fixat biologic; Risc/limită: deficitul reduce creșterea și proteina; excesul de N mineral poate modifica nodularea și raportul vegetativ/reproductiv P. vulgaris: curbe de absorbție pe faze fenologice și studii de conținut/absorbție la apariția inflorescenței și înflorire.

În sămânța uscată nu există absorbție radiculară activă. susține suprafața foliară, creșterea, reproducerea și proteina seminței Relevanța pentru răsărire provine din rezervele seminței și din disponibilitatea elementului după apariția rădăcinii.

Informația asociată este prezentată la «Impact în această etapă».

atom central al clorofilei, activare enzimatică și transfer de fosfați; Risc/limită: deficitul reduce fotosinteza; K ridicat poate reduce absorbția Mg P. vulgaris: măsurat în curbe de absorbție și în studii de absorbție la apariția inflorescenței/înflorire.

În sămânța uscată nu există absorbție radiculară activă. menține fotosinteza frunzelor care alimentează organele reproductive Relevanța pentru răsărire provine din rezervele seminței și din disponibilitatea elementului după apariția rădăcinii.

Informația asociată este prezentată la «Impact în această etapă».

Fosforul participă la stocarea și transferul energiei și la dezvoltarea rădăcinilor, florilor, semințelor și fructelor.

În repaus sau în sămânța uscată nu se presupune un nou aport. Funcția privește rezervele și reluarea activității după ieșirea din repaus. Pentru țesuturile vii și active, funcția de referință este: Fosforul participă la stocarea și transferul energiei și la dezvoltarea rădăcinilor, florilor, semințelor și fructelor.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Creștere slabă și lentă; frunzele pot deveni verde-închis, iar unele plante dezvoltă colorații purpurii.

Potasiul contribuie la reglarea stomatelor și a utilizării apei, la activarea enzimelor și la transportul asimilatelor spre organele în creștere sau de depozitare.

În repaus sau în sămânța uscată nu se presupune un nou aport. Funcția privește rezervele și reluarea activității după ieșirea din repaus. Pentru țesuturile vii și active, funcția de referință este: Potasiul contribuie la reglarea stomatelor și a utilizării apei, la activarea enzimelor și la transportul asimilatelor spre organele în creștere sau de depozitare.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză marginală, urmată uneori de necroză, de regulă mai întâi pe frunzele mai bătrâne.

Calciul contribuie la formarea și integritatea pereților și membranelor celulare, inclusiv în țesuturile tinere.

În repaus sau în sămânța uscată nu se presupune un nou aport. Funcția privește rezervele și reluarea activității după ieșirea din repaus. Pentru țesuturile vii și active, funcția de referință este: Calciul contribuie la formarea și integritatea pereților și membranelor celulare, inclusiv în țesuturile tinere.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Afectarea punctelor de creștere, a frunzelor tinere sau a rădăcinilor; manifestarea depinde de organ și de cultură.

Sulful participă la formarea proteinelor prin aminoacizii care conțin sulf și la funcționarea unor enzime.

În repaus sau în sămânța uscată nu se presupune un nou aport. Funcția privește rezervele și reluarea activității după ieșirea din repaus. Pentru țesuturile vii și active, funcția de referință este: Sulful participă la formarea proteinelor prin aminoacizii care conțin sulf și la funcționarea unor enzime.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză, adesea mai evidentă pe frunzele tinere; simptomele se pot confunda cu deficitul de azot.

Borul participă la procese celulare și la dezvoltarea țesuturilor tinere; sursa descrie implicarea sa în sinteza ARN și activitatea celulară.

În repaus sau în sămânța uscată nu se presupune un nou aport. Funcția privește rezervele și reluarea activității după ieșirea din repaus. Pentru țesuturile vii și active, funcția de referință este: Borul participă la procese celulare și la dezvoltarea țesuturilor tinere; sursa descrie implicarea sa în sinteza ARN și activitatea celulară.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Deformarea sau moartea punctelor de creștere și afectarea țesuturilor tinere; simptomele specifice trebuie diferențiate pe cultură.

Cuprul participă la sisteme enzimatice și la transportul electronilor, inclusiv în fotosinteză și respirație.

În repaus sau în sămânța uscată nu se presupune un nou aport. Funcția privește rezervele și reluarea activității după ieșirea din repaus. Pentru țesuturile vii și active, funcția de referință este: Cuprul participă la sisteme enzimatice și la transportul electronilor, inclusiv în fotosinteză și respirație.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză sau deformarea frunzelor tinere și uscarea vârfurilor; aspectul depinde de specie.

Fierul participă la enzime și la transportul electronilor; este necesar pentru sinteza și menținerea clorofilei, fără a fi atomul central al acesteia.

În repaus sau în sămânța uscată nu se presupune un nou aport. Funcția privește rezervele și reluarea activității după ieșirea din repaus. Pentru țesuturile vii și active, funcția de referință este: Fierul participă la enzime și la transportul electronilor; este necesar pentru sinteza și menținerea clorofilei, fără a fi atomul central al acesteia.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză între nervuri pe frunzele tinere; în cazuri severe frunzele cele mai tinere pot deveni aproape albe.

Manganul activează enzime și participă la fotosistemul II și la fotoliza apei în țesuturile fotosintetice.

În repaus sau în sămânța uscată nu se presupune un nou aport. Funcția privește rezervele și reluarea activității după ieșirea din repaus. Pentru țesuturile vii și active, funcția de referință este: Manganul activează enzime și participă la fotosistemul II și la fotoliza apei în țesuturile fotosintetice.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză în țesuturile tinere și pete; forma și localizarea acestora diferă între monocotiledonate și dicotiledonate.

Molibdenul este cofactor al nitrat-reductazei: funcția este relevantă când planta asimilează azot nitric. Participarea la fixarea azotului privește sistemele microbiene care realizează acest proces.

În repaus sau în sămânța uscată nu se presupune un nou aport. Funcția privește rezervele și reluarea activității după ieșirea din repaus. Pentru țesuturile vii și active, funcția de referință este: Molibdenul este cofactor al nitrat-reductazei: funcția este relevantă când planta asimilează azot nitric.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Manifestări asemănătoare deficitului de azot, uneori cu răsucirea marginilor și necroze marginale; diagnosticul trebuie să țină cont de forma azotului.

Zincul participă la enzime, la sinteza ARN și proteinelor și la sinteza triptofanului, precursor al acidului indolacetic.

În repaus sau în sămânța uscată nu se presupune un nou aport. Funcția privește rezervele și reluarea activității după ieșirea din repaus. Pentru țesuturile vii și active, funcția de referință este: Zincul participă la enzime, la sinteza ARN și proteinelor și la sinteza triptofanului, precursor al acidului indolacetic.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Frunze mici și cloroză; vârsta frunzelor afectate și distribuția simptomelor diferă între culturi.

aminoacizi, proteine, clorofilă și enzime; la leguminoase se integrează cu N fixat biologic; Risc/limită: deficitul reduce creșterea și proteina; excesul de N mineral poate modifica nodularea și raportul vegetativ/reproductiv P. vulgaris: curbe de absorbție pe faze fenologice și studii de conținut/absorbție la apariția inflorescenței și înflorire.

susține suprafața foliară, creșterea, reproducerea și proteina seminței Interpretarea este limitată la tranziția BBCH 09 → BBCH 10, fără a inventa un prag cantitativ.

Informația asociată este prezentată la «Impact în această etapă».

atom central al clorofilei, activare enzimatică și transfer de fosfați; Risc/limită: deficitul reduce fotosinteza; K ridicat poate reduce absorbția Mg P. vulgaris: măsurat în curbe de absorbție și în studii de absorbție la apariția inflorescenței/înflorire.

menține fotosinteza frunzelor care alimentează organele reproductive Interpretarea este limitată la tranziția BBCH 09 → BBCH 10, fără a inventa un prag cantitativ.

Informația asociată este prezentată la «Impact în această etapă».

Fosforul participă la stocarea și transferul energiei și la dezvoltarea rădăcinilor, florilor, semințelor și fructelor.

În reluarea metabolismului și formarea plantulei, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Creștere slabă și lentă; frunzele pot deveni verde-închis, iar unele plante dezvoltă colorații purpurii.

• Un deficit poate încetini creșterea și dezvoltarea organelor și poate întârzia maturarea.

Potasiul contribuie la reglarea stomatelor și a utilizării apei, la activarea enzimelor și la transportul asimilatelor spre organele în creștere sau de depozitare.

În reluarea metabolismului și formarea plantulei, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză marginală, urmată uneori de necroză, de regulă mai întâi pe frunzele mai bătrâne.

• Un deficit poate afecta reglarea hidrică, funcționarea enzimelor și transportul asimilatelor.

Calciul contribuie la formarea și integritatea pereților și membranelor celulare, inclusiv în țesuturile tinere.

În reluarea metabolismului și formarea plantulei, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Afectarea punctelor de creștere, a frunzelor tinere sau a rădăcinilor; manifestarea depinde de organ și de cultură.

• Un deficit poate afecta țesuturile nou formate și integritatea celulară; transportul slab spre un organ poate produce o carență locală.

Sulful participă la formarea proteinelor prin aminoacizii care conțin sulf și la funcționarea unor enzime.

În reluarea metabolismului și formarea plantulei, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză, adesea mai evidentă pe frunzele tinere; simptomele se pot confunda cu deficitul de azot.

• Un deficit poate reduce sinteza proteinelor și creșterea; nu se deduce din această funcție o doză de fertilizare.

Borul participă la procese celulare și la dezvoltarea țesuturilor tinere; sursa descrie implicarea sa în sinteza ARN și activitatea celulară.

În reluarea metabolismului și formarea plantulei, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Deformarea sau moartea punctelor de creștere și afectarea țesuturilor tinere; simptomele specifice trebuie diferențiate pe cultură.

• Un deficit poate afecta meristemele, dezvoltarea rădăcinilor și a lăstarilor și funcționarea organelor reproducătoare.

Cuprul participă la sisteme enzimatice și la transportul electronilor, inclusiv în fotosinteză și respirație.

În reluarea metabolismului și formarea plantulei, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză sau deformarea frunzelor tinere și uscarea vârfurilor; aspectul depinde de specie.

• Un deficit poate afecta procesele de oxidoreducere și funcționarea țesuturilor active.

Fierul participă la enzime și la transportul electronilor; este necesar pentru sinteza și menținerea clorofilei, fără a fi atomul central al acesteia.

În reluarea metabolismului și formarea plantulei, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză între nervuri pe frunzele tinere; în cazuri severe frunzele cele mai tinere pot deveni aproape albe.

• Un deficit poate limita formarea clorofilei și procesele de fotosinteză și respirație.

Manganul activează enzime și participă la fotosistemul II și la fotoliza apei în țesuturile fotosintetice.

În reluarea metabolismului și formarea plantulei, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză în țesuturile tinere și pete; forma și localizarea acestora diferă între monocotiledonate și dicotiledonate.

• Un deficit poate afecta fotosinteza și activitatea enzimatică; exprimarea simptomelor diferă între grupele botanice.

Molibdenul este cofactor al nitrat-reductazei: funcția este relevantă când planta asimilează azot nitric. Participarea la fixarea azotului privește sistemele microbiene care realizează acest proces.

În reluarea metabolismului și formarea plantulei, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Manifestări asemănătoare deficitului de azot, uneori cu răsucirea marginilor și necroze marginale; diagnosticul trebuie să țină cont de forma azotului.

• Dacă nutriția implică reducerea nitraților, deficitul de Mo poate limita asimilarea azotului; nu presupunem automat o simbioză fixatoare sau un aport extern necesar.

Zincul participă la enzime, la sinteza ARN și proteinelor și la sinteza triptofanului, precursor al acidului indolacetic.

În reluarea metabolismului și formarea plantulei, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Frunze mici și cloroză; vârsta frunzelor afectate și distribuția simptomelor diferă între culturi.

• Un deficit poate afecta metabolismul și dezvoltarea țesuturilor, cu reducerea creșterii și modificarea frunzelor.

aminoacizi, proteine, clorofilă și enzime; la leguminoase se integrează cu N fixat biologic; Risc/limită: deficitul reduce creșterea și proteina; excesul de N mineral poate modifica nodularea și raportul vegetativ/reproductiv P. vulgaris: curbe de absorbție pe faze fenologice și studii de conținut/absorbție la apariția inflorescenței și înflorire.

susține suprafața foliară, creșterea, reproducerea și proteina seminței Interpretarea este limitată la tranziția BBCH 10 → BBCH 12, fără a inventa un prag cantitativ.

Informația asociată este prezentată la «Impact în această etapă».

atom central al clorofilei, activare enzimatică și transfer de fosfați; Risc/limită: deficitul reduce fotosinteza; K ridicat poate reduce absorbția Mg P. vulgaris: măsurat în curbe de absorbție și în studii de absorbție la apariția inflorescenței/înflorire.

menține fotosinteza frunzelor care alimentează organele reproductive Interpretarea este limitată la tranziția BBCH 10 → BBCH 12, fără a inventa un prag cantitativ.

Informația asociată este prezentată la «Impact în această etapă».

Fosforul participă la stocarea și transferul energiei și la dezvoltarea rădăcinilor, florilor, semințelor și fructelor.

Funcție documentată pentru plantele superioare; manifestarea concretă depinde de cultură, organ și condiții.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Creștere slabă și lentă; frunzele pot deveni verde-închis, iar unele plante dezvoltă colorații purpurii.

• Un deficit poate încetini creșterea și dezvoltarea organelor și poate întârzia maturarea.

Potasiul contribuie la reglarea stomatelor și a utilizării apei, la activarea enzimelor și la transportul asimilatelor spre organele în creștere sau de depozitare.

Funcție documentată pentru plantele superioare; manifestarea concretă depinde de cultură, organ și condiții.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză marginală, urmată uneori de necroză, de regulă mai întâi pe frunzele mai bătrâne.

• Un deficit poate afecta reglarea hidrică, funcționarea enzimelor și transportul asimilatelor.

Calciul contribuie la formarea și integritatea pereților și membranelor celulare, inclusiv în țesuturile tinere.

Funcție documentată pentru plantele superioare; manifestarea concretă depinde de cultură, organ și condiții.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Afectarea punctelor de creștere, a frunzelor tinere sau a rădăcinilor; manifestarea depinde de organ și de cultură.

• Un deficit poate afecta țesuturile nou formate și integritatea celulară; transportul slab spre un organ poate produce o carență locală.

Sulful participă la formarea proteinelor prin aminoacizii care conțin sulf și la funcționarea unor enzime.

Funcție documentată pentru plantele superioare; manifestarea concretă depinde de cultură, organ și condiții.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză, adesea mai evidentă pe frunzele tinere; simptomele se pot confunda cu deficitul de azot.

• Un deficit poate reduce sinteza proteinelor și creșterea; nu se deduce din această funcție o doză de fertilizare.

Borul participă la procese celulare și la dezvoltarea țesuturilor tinere; sursa descrie implicarea sa în sinteza ARN și activitatea celulară.

Funcție documentată pentru plantele superioare; manifestarea concretă depinde de cultură, organ și condiții.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Deformarea sau moartea punctelor de creștere și afectarea țesuturilor tinere; simptomele specifice trebuie diferențiate pe cultură.

• Un deficit poate afecta meristemele, dezvoltarea rădăcinilor și a lăstarilor și funcționarea organelor reproducătoare.

Cuprul participă la sisteme enzimatice și la transportul electronilor, inclusiv în fotosinteză și respirație.

Funcție documentată pentru plantele superioare; manifestarea concretă depinde de cultură, organ și condiții.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză sau deformarea frunzelor tinere și uscarea vârfurilor; aspectul depinde de specie.

• Un deficit poate afecta procesele de oxidoreducere și funcționarea țesuturilor active.

Fierul participă la enzime și la transportul electronilor; este necesar pentru sinteza și menținerea clorofilei, fără a fi atomul central al acesteia.

Funcție documentată pentru plantele superioare; manifestarea concretă depinde de cultură, organ și condiții.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză între nervuri pe frunzele tinere; în cazuri severe frunzele cele mai tinere pot deveni aproape albe.

• Un deficit poate limita formarea clorofilei și procesele de fotosinteză și respirație.

Manganul activează enzime și participă la fotosistemul II și la fotoliza apei în țesuturile fotosintetice.

Funcție documentată pentru plantele superioare; manifestarea concretă depinde de cultură, organ și condiții.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză în țesuturile tinere și pete; forma și localizarea acestora diferă între monocotiledonate și dicotiledonate.

• Un deficit poate afecta fotosinteza și activitatea enzimatică; exprimarea simptomelor diferă între grupele botanice.

Molibdenul este cofactor al nitrat-reductazei: funcția este relevantă când planta asimilează azot nitric. Participarea la fixarea azotului privește sistemele microbiene care realizează acest proces.

Funcție documentată pentru plantele superioare; manifestarea concretă depinde de cultură, organ și condiții.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Manifestări asemănătoare deficitului de azot, uneori cu răsucirea marginilor și necroze marginale; diagnosticul trebuie să țină cont de forma azotului.

• Dacă nutriția implică reducerea nitraților, deficitul de Mo poate limita asimilarea azotului; nu presupunem automat o simbioză fixatoare sau un aport extern necesar.

Zincul participă la enzime, la sinteza ARN și proteinelor și la sinteza triptofanului, precursor al acidului indolacetic.

Funcție documentată pentru plantele superioare; manifestarea concretă depinde de cultură, organ și condiții.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Frunze mici și cloroză; vârsta frunzelor afectate și distribuția simptomelor diferă între culturi.

• Un deficit poate afecta metabolismul și dezvoltarea țesuturilor, cu reducerea creșterii și modificarea frunzelor.

aminoacizi, proteine, clorofilă și enzime; la leguminoase se integrează cu N fixat biologic; Risc/limită: deficitul reduce creșterea și proteina; excesul de N mineral poate modifica nodularea și raportul vegetativ/reproductiv P. vulgaris: curbe de absorbție pe faze fenologice și studii de conținut/absorbție la apariția inflorescenței și înflorire.

susține suprafața foliară, creșterea, reproducerea și proteina seminței Interpretarea este limitată la tranziția BBCH 12 → BBCH 14, fără a inventa un prag cantitativ.

Informația asociată este prezentată la «Impact în această etapă».

atom central al clorofilei, activare enzimatică și transfer de fosfați; Risc/limită: deficitul reduce fotosinteza; K ridicat poate reduce absorbția Mg P. vulgaris: măsurat în curbe de absorbție și în studii de absorbție la apariția inflorescenței/înflorire.

menține fotosinteza frunzelor care alimentează organele reproductive Interpretarea este limitată la tranziția BBCH 12 → BBCH 14, fără a inventa un prag cantitativ.

Informația asociată este prezentată la «Impact în această etapă».

Fosforul participă la stocarea și transferul energiei și la dezvoltarea rădăcinilor, florilor, semințelor și fructelor.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Creștere slabă și lentă; frunzele pot deveni verde-închis, iar unele plante dezvoltă colorații purpurii.

• Un deficit poate încetini creșterea și dezvoltarea organelor și poate întârzia maturarea.

Potasiul contribuie la reglarea stomatelor și a utilizării apei, la activarea enzimelor și la transportul asimilatelor spre organele în creștere sau de depozitare.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză marginală, urmată uneori de necroză, de regulă mai întâi pe frunzele mai bătrâne.

• Un deficit poate afecta reglarea hidrică, funcționarea enzimelor și transportul asimilatelor.

Calciul contribuie la formarea și integritatea pereților și membranelor celulare, inclusiv în țesuturile tinere.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Afectarea punctelor de creștere, a frunzelor tinere sau a rădăcinilor; manifestarea depinde de organ și de cultură.

• Un deficit poate afecta țesuturile nou formate și integritatea celulară; transportul slab spre un organ poate produce o carență locală.

Sulful participă la formarea proteinelor prin aminoacizii care conțin sulf și la funcționarea unor enzime.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză, adesea mai evidentă pe frunzele tinere; simptomele se pot confunda cu deficitul de azot.

• Un deficit poate reduce sinteza proteinelor și creșterea; nu se deduce din această funcție o doză de fertilizare.

Borul participă la procese celulare și la dezvoltarea țesuturilor tinere; sursa descrie implicarea sa în sinteza ARN și activitatea celulară.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Deformarea sau moartea punctelor de creștere și afectarea țesuturilor tinere; simptomele specifice trebuie diferențiate pe cultură.

• Un deficit poate afecta meristemele, dezvoltarea rădăcinilor și a lăstarilor și funcționarea organelor reproducătoare.

Cuprul participă la sisteme enzimatice și la transportul electronilor, inclusiv în fotosinteză și respirație.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză sau deformarea frunzelor tinere și uscarea vârfurilor; aspectul depinde de specie.

• Un deficit poate afecta procesele de oxidoreducere și funcționarea țesuturilor active.

Fierul participă la enzime și la transportul electronilor; este necesar pentru sinteza și menținerea clorofilei, fără a fi atomul central al acesteia.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză între nervuri pe frunzele tinere; în cazuri severe frunzele cele mai tinere pot deveni aproape albe.

• Un deficit poate limita formarea clorofilei și procesele de fotosinteză și respirație.

Manganul activează enzime și participă la fotosistemul II și la fotoliza apei în țesuturile fotosintetice.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză în țesuturile tinere și pete; forma și localizarea acestora diferă între monocotiledonate și dicotiledonate.

• Un deficit poate afecta fotosinteza și activitatea enzimatică; exprimarea simptomelor diferă între grupele botanice.

Molibdenul este cofactor al nitrat-reductazei: funcția este relevantă când planta asimilează azot nitric. Participarea la fixarea azotului privește sistemele microbiene care realizează acest proces.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Manifestări asemănătoare deficitului de azot, uneori cu răsucirea marginilor și necroze marginale; diagnosticul trebuie să țină cont de forma azotului.

• Dacă nutriția implică reducerea nitraților, deficitul de Mo poate limita asimilarea azotului; nu presupunem automat o simbioză fixatoare sau un aport extern necesar.

Zincul participă la enzime, la sinteza ARN și proteinelor și la sinteza triptofanului, precursor al acidului indolacetic.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Frunze mici și cloroză; vârsta frunzelor afectate și distribuția simptomelor diferă între culturi.

• Un deficit poate afecta metabolismul și dezvoltarea țesuturilor, cu reducerea creșterii și modificarea frunzelor.

aminoacizi, proteine, clorofilă și enzime; la leguminoase se integrează cu N fixat biologic; Risc/limită: deficitul reduce creșterea și proteina; excesul de N mineral poate modifica nodularea și raportul vegetativ/reproductiv P. vulgaris: curbe de absorbție pe faze fenologice și studii de conținut/absorbție la apariția inflorescenței și înflorire.

susține suprafața foliară, creșterea, reproducerea și proteina seminței Interpretarea este limitată la tranziția BBCH 14 → BBCH 19, fără a inventa un prag cantitativ.

Informația asociată este prezentată la «Impact în această etapă».

atom central al clorofilei, activare enzimatică și transfer de fosfați; Risc/limită: deficitul reduce fotosinteza; K ridicat poate reduce absorbția Mg P. vulgaris: măsurat în curbe de absorbție și în studii de absorbție la apariția inflorescenței/înflorire.

menține fotosinteza frunzelor care alimentează organele reproductive Interpretarea este limitată la tranziția BBCH 14 → BBCH 19, fără a inventa un prag cantitativ.

Informația asociată este prezentată la «Impact în această etapă».

Fosforul participă la stocarea și transferul energiei și la dezvoltarea rădăcinilor, florilor, semințelor și fructelor.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Creștere slabă și lentă; frunzele pot deveni verde-închis, iar unele plante dezvoltă colorații purpurii.

• Un deficit poate încetini creșterea și dezvoltarea organelor și poate întârzia maturarea.

Potasiul contribuie la reglarea stomatelor și a utilizării apei, la activarea enzimelor și la transportul asimilatelor spre organele în creștere sau de depozitare.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză marginală, urmată uneori de necroză, de regulă mai întâi pe frunzele mai bătrâne.

• Un deficit poate afecta reglarea hidrică, funcționarea enzimelor și transportul asimilatelor.

Calciul contribuie la formarea și integritatea pereților și membranelor celulare, inclusiv în țesuturile tinere.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Afectarea punctelor de creștere, a frunzelor tinere sau a rădăcinilor; manifestarea depinde de organ și de cultură.

• Un deficit poate afecta țesuturile nou formate și integritatea celulară; transportul slab spre un organ poate produce o carență locală.

Sulful participă la formarea proteinelor prin aminoacizii care conțin sulf și la funcționarea unor enzime.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză, adesea mai evidentă pe frunzele tinere; simptomele se pot confunda cu deficitul de azot.

• Un deficit poate reduce sinteza proteinelor și creșterea; nu se deduce din această funcție o doză de fertilizare.

Borul participă la procese celulare și la dezvoltarea țesuturilor tinere; sursa descrie implicarea sa în sinteza ARN și activitatea celulară.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Deformarea sau moartea punctelor de creștere și afectarea țesuturilor tinere; simptomele specifice trebuie diferențiate pe cultură.

• Un deficit poate afecta meristemele, dezvoltarea rădăcinilor și a lăstarilor și funcționarea organelor reproducătoare.

Cuprul participă la sisteme enzimatice și la transportul electronilor, inclusiv în fotosinteză și respirație.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză sau deformarea frunzelor tinere și uscarea vârfurilor; aspectul depinde de specie.

• Un deficit poate afecta procesele de oxidoreducere și funcționarea țesuturilor active.

Fierul participă la enzime și la transportul electronilor; este necesar pentru sinteza și menținerea clorofilei, fără a fi atomul central al acesteia.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză între nervuri pe frunzele tinere; în cazuri severe frunzele cele mai tinere pot deveni aproape albe.

• Un deficit poate limita formarea clorofilei și procesele de fotosinteză și respirație.

Manganul activează enzime și participă la fotosistemul II și la fotoliza apei în țesuturile fotosintetice.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză în țesuturile tinere și pete; forma și localizarea acestora diferă între monocotiledonate și dicotiledonate.

• Un deficit poate afecta fotosinteza și activitatea enzimatică; exprimarea simptomelor diferă între grupele botanice.

Molibdenul este cofactor al nitrat-reductazei: funcția este relevantă când planta asimilează azot nitric. Participarea la fixarea azotului privește sistemele microbiene care realizează acest proces.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Manifestări asemănătoare deficitului de azot, uneori cu răsucirea marginilor și necroze marginale; diagnosticul trebuie să țină cont de forma azotului.

• Dacă nutriția implică reducerea nitraților, deficitul de Mo poate limita asimilarea azotului; nu presupunem automat o simbioză fixatoare sau un aport extern necesar.

Zincul participă la enzime, la sinteza ARN și proteinelor și la sinteza triptofanului, precursor al acidului indolacetic.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Frunze mici și cloroză; vârsta frunzelor afectate și distribuția simptomelor diferă între culturi.

• Un deficit poate afecta metabolismul și dezvoltarea țesuturilor, cu reducerea creșterii și modificarea frunzelor.

aminoacizi, proteine, clorofilă și enzime; la leguminoase se integrează cu N fixat biologic; Risc/limită: deficitul reduce creșterea și proteina; excesul de N mineral poate modifica nodularea și raportul vegetativ/reproductiv P. vulgaris: curbe de absorbție pe faze fenologice și studii de conținut/absorbție la apariția inflorescenței și înflorire.

susține suprafața foliară, creșterea, reproducerea și proteina seminței Interpretarea este limitată la tranziția BBCH 19 → BBCH 51, fără a inventa un prag cantitativ.

Informația asociată este prezentată la «Impact în această etapă».

atom central al clorofilei, activare enzimatică și transfer de fosfați; Risc/limită: deficitul reduce fotosinteza; K ridicat poate reduce absorbția Mg P. vulgaris: măsurat în curbe de absorbție și în studii de absorbție la apariția inflorescenței/înflorire.

menține fotosinteza frunzelor care alimentează organele reproductive Interpretarea este limitată la tranziția BBCH 19 → BBCH 51, fără a inventa un prag cantitativ.

Informația asociată este prezentată la «Impact în această etapă».

Fosforul participă la stocarea și transferul energiei și la dezvoltarea rădăcinilor, florilor, semințelor și fructelor.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Creștere slabă și lentă; frunzele pot deveni verde-închis, iar unele plante dezvoltă colorații purpurii.

• Un deficit poate încetini creșterea și dezvoltarea organelor și poate întârzia maturarea.

Potasiul contribuie la reglarea stomatelor și a utilizării apei, la activarea enzimelor și la transportul asimilatelor spre organele în creștere sau de depozitare.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză marginală, urmată uneori de necroză, de regulă mai întâi pe frunzele mai bătrâne.

• Un deficit poate afecta reglarea hidrică, funcționarea enzimelor și transportul asimilatelor.

Calciul contribuie la formarea și integritatea pereților și membranelor celulare, inclusiv în țesuturile tinere.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Afectarea punctelor de creștere, a frunzelor tinere sau a rădăcinilor; manifestarea depinde de organ și de cultură.

• Un deficit poate afecta țesuturile nou formate și integritatea celulară; transportul slab spre un organ poate produce o carență locală.

Sulful participă la formarea proteinelor prin aminoacizii care conțin sulf și la funcționarea unor enzime.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză, adesea mai evidentă pe frunzele tinere; simptomele se pot confunda cu deficitul de azot.

• Un deficit poate reduce sinteza proteinelor și creșterea; nu se deduce din această funcție o doză de fertilizare.

Borul participă la procese celulare și la dezvoltarea țesuturilor tinere; sursa descrie implicarea sa în sinteza ARN și activitatea celulară.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Deformarea sau moartea punctelor de creștere și afectarea țesuturilor tinere; simptomele specifice trebuie diferențiate pe cultură.

• Un deficit poate afecta meristemele, dezvoltarea rădăcinilor și a lăstarilor și funcționarea organelor reproducătoare.

Cuprul participă la sisteme enzimatice și la transportul electronilor, inclusiv în fotosinteză și respirație.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză sau deformarea frunzelor tinere și uscarea vârfurilor; aspectul depinde de specie.

• Un deficit poate afecta procesele de oxidoreducere și funcționarea țesuturilor active.

Fierul participă la enzime și la transportul electronilor; este necesar pentru sinteza și menținerea clorofilei, fără a fi atomul central al acesteia.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză între nervuri pe frunzele tinere; în cazuri severe frunzele cele mai tinere pot deveni aproape albe.

• Un deficit poate limita formarea clorofilei și procesele de fotosinteză și respirație.

Manganul activează enzime și participă la fotosistemul II și la fotoliza apei în țesuturile fotosintetice.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză în țesuturile tinere și pete; forma și localizarea acestora diferă între monocotiledonate și dicotiledonate.

• Un deficit poate afecta fotosinteza și activitatea enzimatică; exprimarea simptomelor diferă între grupele botanice.

Molibdenul este cofactor al nitrat-reductazei: funcția este relevantă când planta asimilează azot nitric. Participarea la fixarea azotului privește sistemele microbiene care realizează acest proces.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Manifestări asemănătoare deficitului de azot, uneori cu răsucirea marginilor și necroze marginale; diagnosticul trebuie să țină cont de forma azotului.

• Dacă nutriția implică reducerea nitraților, deficitul de Mo poate limita asimilarea azotului; nu presupunem automat o simbioză fixatoare sau un aport extern necesar.

Zincul participă la enzime, la sinteza ARN și proteinelor și la sinteza triptofanului, precursor al acidului indolacetic.

În dezvoltarea sau funcționarea frunzelor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Frunze mici și cloroză; vârsta frunzelor afectate și distribuția simptomelor diferă între culturi.

• Un deficit poate afecta metabolismul și dezvoltarea țesuturilor, cu reducerea creșterii și modificarea frunzelor.

aminoacizi, proteine, clorofilă și enzime; la leguminoase se integrează cu N fixat biologic; Risc/limită: deficitul reduce creșterea și proteina; excesul de N mineral poate modifica nodularea și raportul vegetativ/reproductiv P. vulgaris: curbe de absorbție pe faze fenologice și studii de conținut/absorbție la apariția inflorescenței și înflorire.

susține suprafața foliară, creșterea, reproducerea și proteina seminței Interpretarea este limitată la tranziția BBCH 51 → BBCH 55, fără a inventa un prag cantitativ.

Informația asociată este prezentată la «Impact în această etapă».

atom central al clorofilei, activare enzimatică și transfer de fosfați; Risc/limită: deficitul reduce fotosinteza; K ridicat poate reduce absorbția Mg P. vulgaris: măsurat în curbe de absorbție și în studii de absorbție la apariția inflorescenței/înflorire.

menține fotosinteza frunzelor care alimentează organele reproductive Interpretarea este limitată la tranziția BBCH 51 → BBCH 55, fără a inventa un prag cantitativ.

Informația asociată este prezentată la «Impact în această etapă».

Fosforul participă la stocarea și transferul energiei și la dezvoltarea rădăcinilor, florilor, semințelor și fructelor.

În formarea și dezvoltarea lăstarilor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Creștere slabă și lentă; frunzele pot deveni verde-închis, iar unele plante dezvoltă colorații purpurii.

• Un deficit poate încetini creșterea și dezvoltarea organelor și poate întârzia maturarea.

Potasiul contribuie la reglarea stomatelor și a utilizării apei, la activarea enzimelor și la transportul asimilatelor spre organele în creștere sau de depozitare.

În formarea și dezvoltarea lăstarilor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză marginală, urmată uneori de necroză, de regulă mai întâi pe frunzele mai bătrâne.

• Un deficit poate afecta reglarea hidrică, funcționarea enzimelor și transportul asimilatelor.

Calciul contribuie la formarea și integritatea pereților și membranelor celulare, inclusiv în țesuturile tinere.

În formarea și dezvoltarea lăstarilor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Afectarea punctelor de creștere, a frunzelor tinere sau a rădăcinilor; manifestarea depinde de organ și de cultură.

• Un deficit poate afecta țesuturile nou formate și integritatea celulară; transportul slab spre un organ poate produce o carență locală.

Sulful participă la formarea proteinelor prin aminoacizii care conțin sulf și la funcționarea unor enzime.

În formarea și dezvoltarea lăstarilor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză, adesea mai evidentă pe frunzele tinere; simptomele se pot confunda cu deficitul de azot.

• Un deficit poate reduce sinteza proteinelor și creșterea; nu se deduce din această funcție o doză de fertilizare.

Borul participă la procese celulare și la dezvoltarea țesuturilor tinere; sursa descrie implicarea sa în sinteza ARN și activitatea celulară.

În formarea și dezvoltarea lăstarilor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Deformarea sau moartea punctelor de creștere și afectarea țesuturilor tinere; simptomele specifice trebuie diferențiate pe cultură.

• Un deficit poate afecta meristemele, dezvoltarea rădăcinilor și a lăstarilor și funcționarea organelor reproducătoare.

Cuprul participă la sisteme enzimatice și la transportul electronilor, inclusiv în fotosinteză și respirație.

În formarea și dezvoltarea lăstarilor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză sau deformarea frunzelor tinere și uscarea vârfurilor; aspectul depinde de specie.

• Un deficit poate afecta procesele de oxidoreducere și funcționarea țesuturilor active.

Fierul participă la enzime și la transportul electronilor; este necesar pentru sinteza și menținerea clorofilei, fără a fi atomul central al acesteia.

În formarea și dezvoltarea lăstarilor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză între nervuri pe frunzele tinere; în cazuri severe frunzele cele mai tinere pot deveni aproape albe.

• Un deficit poate limita formarea clorofilei și procesele de fotosinteză și respirație.

Manganul activează enzime și participă la fotosistemul II și la fotoliza apei în țesuturile fotosintetice.

În formarea și dezvoltarea lăstarilor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză în țesuturile tinere și pete; forma și localizarea acestora diferă între monocotiledonate și dicotiledonate.

• Un deficit poate afecta fotosinteza și activitatea enzimatică; exprimarea simptomelor diferă între grupele botanice.

Molibdenul este cofactor al nitrat-reductazei: funcția este relevantă când planta asimilează azot nitric. Participarea la fixarea azotului privește sistemele microbiene care realizează acest proces.

În formarea și dezvoltarea lăstarilor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Manifestări asemănătoare deficitului de azot, uneori cu răsucirea marginilor și necroze marginale; diagnosticul trebuie să țină cont de forma azotului.

• Dacă nutriția implică reducerea nitraților, deficitul de Mo poate limita asimilarea azotului; nu presupunem automat o simbioză fixatoare sau un aport extern necesar.

Zincul participă la enzime, la sinteza ARN și proteinelor și la sinteza triptofanului, precursor al acidului indolacetic.

În formarea și dezvoltarea lăstarilor, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Frunze mici și cloroză; vârsta frunzelor afectate și distribuția simptomelor diferă între culturi.

• Un deficit poate afecta metabolismul și dezvoltarea țesuturilor, cu reducerea creșterii și modificarea frunzelor.

aminoacizi, proteine, clorofilă și enzime; la leguminoase se integrează cu N fixat biologic; Risc/limită: deficitul reduce creșterea și proteina; excesul de N mineral poate modifica nodularea și raportul vegetativ/reproductiv P. vulgaris: curbe de absorbție pe faze fenologice și studii de conținut/absorbție la apariția inflorescenței și înflorire.

susține suprafața foliară, creșterea, reproducerea și proteina seminței Interpretarea este limitată la tranziția BBCH 55 → BBCH 65, fără a inventa un prag cantitativ.

Informația asociată este prezentată la «Impact în această etapă».

atom central al clorofilei, activare enzimatică și transfer de fosfați; Risc/limită: deficitul reduce fotosinteza; K ridicat poate reduce absorbția Mg P. vulgaris: măsurat în curbe de absorbție și în studii de absorbție la apariția inflorescenței/înflorire.

menține fotosinteza frunzelor care alimentează organele reproductive Interpretarea este limitată la tranziția BBCH 55 → BBCH 65, fără a inventa un prag cantitativ.

Informația asociată este prezentată la «Impact în această etapă».

Fosforul participă la stocarea și transferul energiei și la dezvoltarea rădăcinilor, florilor, semințelor și fructelor.

În dezvoltarea și funcționarea organelor florale, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Creștere slabă și lentă; frunzele pot deveni verde-închis, iar unele plante dezvoltă colorații purpurii.

• Un deficit poate încetini creșterea și dezvoltarea organelor și poate întârzia maturarea.

Potasiul contribuie la reglarea stomatelor și a utilizării apei, la activarea enzimelor și la transportul asimilatelor spre organele în creștere sau de depozitare.

În dezvoltarea și funcționarea organelor florale, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză marginală, urmată uneori de necroză, de regulă mai întâi pe frunzele mai bătrâne.

• Un deficit poate afecta reglarea hidrică, funcționarea enzimelor și transportul asimilatelor.

Calciul contribuie la formarea și integritatea pereților și membranelor celulare, inclusiv în țesuturile tinere.

În dezvoltarea și funcționarea organelor florale, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Afectarea punctelor de creștere, a frunzelor tinere sau a rădăcinilor; manifestarea depinde de organ și de cultură.

• Un deficit poate afecta țesuturile nou formate și integritatea celulară; transportul slab spre un organ poate produce o carență locală.

Sulful participă la formarea proteinelor prin aminoacizii care conțin sulf și la funcționarea unor enzime.

În dezvoltarea și funcționarea organelor florale, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză, adesea mai evidentă pe frunzele tinere; simptomele se pot confunda cu deficitul de azot.

• Un deficit poate reduce sinteza proteinelor și creșterea; nu se deduce din această funcție o doză de fertilizare.

Borul participă la procese celulare și la dezvoltarea țesuturilor tinere; sursa descrie implicarea sa în sinteza ARN și activitatea celulară.

În dezvoltarea și funcționarea organelor florale, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Deformarea sau moartea punctelor de creștere și afectarea țesuturilor tinere; simptomele specifice trebuie diferențiate pe cultură.

• Un deficit poate afecta meristemele, dezvoltarea rădăcinilor și a lăstarilor și funcționarea organelor reproducătoare.

Cuprul participă la sisteme enzimatice și la transportul electronilor, inclusiv în fotosinteză și respirație.

În dezvoltarea și funcționarea organelor florale, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză sau deformarea frunzelor tinere și uscarea vârfurilor; aspectul depinde de specie.

• Un deficit poate afecta procesele de oxidoreducere și funcționarea țesuturilor active.

Fierul participă la enzime și la transportul electronilor; este necesar pentru sinteza și menținerea clorofilei, fără a fi atomul central al acesteia.

În dezvoltarea și funcționarea organelor florale, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză între nervuri pe frunzele tinere; în cazuri severe frunzele cele mai tinere pot deveni aproape albe.

• Un deficit poate limita formarea clorofilei și procesele de fotosinteză și respirație.

Manganul activează enzime și participă la fotosistemul II și la fotoliza apei în țesuturile fotosintetice.

În dezvoltarea și funcționarea organelor florale, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză în țesuturile tinere și pete; forma și localizarea acestora diferă între monocotiledonate și dicotiledonate.

• Un deficit poate afecta fotosinteza și activitatea enzimatică; exprimarea simptomelor diferă între grupele botanice.

Molibdenul este cofactor al nitrat-reductazei: funcția este relevantă când planta asimilează azot nitric. Participarea la fixarea azotului privește sistemele microbiene care realizează acest proces.

În dezvoltarea și funcționarea organelor florale, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Manifestări asemănătoare deficitului de azot, uneori cu răsucirea marginilor și necroze marginale; diagnosticul trebuie să țină cont de forma azotului.

• Dacă nutriția implică reducerea nitraților, deficitul de Mo poate limita asimilarea azotului; nu presupunem automat o simbioză fixatoare sau un aport extern necesar.

Zincul participă la enzime, la sinteza ARN și proteinelor și la sinteza triptofanului, precursor al acidului indolacetic.

În dezvoltarea și funcționarea organelor florale, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Frunze mici și cloroză; vârsta frunzelor afectate și distribuția simptomelor diferă între culturi.

• Un deficit poate afecta metabolismul și dezvoltarea țesuturilor, cu reducerea creșterii și modificarea frunzelor.

aminoacizi, proteine, clorofilă și enzime; la leguminoase se integrează cu N fixat biologic; Risc/limită: deficitul reduce creșterea și proteina; excesul de N mineral poate modifica nodularea și raportul vegetativ/reproductiv P. vulgaris: curbe de absorbție pe faze fenologice și studii de conținut/absorbție la apariția inflorescenței și înflorire.

susține suprafața foliară, creșterea, reproducerea și proteina seminței Interpretarea este limitată la tranziția BBCH 65 → BBCH 71, fără a inventa un prag cantitativ.

Informația asociată este prezentată la «Impact în această etapă».

atom central al clorofilei, activare enzimatică și transfer de fosfați; Risc/limită: deficitul reduce fotosinteza; K ridicat poate reduce absorbția Mg P. vulgaris: măsurat în curbe de absorbție și în studii de absorbție la apariția inflorescenței/înflorire.

menține fotosinteza frunzelor care alimentează organele reproductive Interpretarea este limitată la tranziția BBCH 65 → BBCH 71, fără a inventa un prag cantitativ.

Informația asociată este prezentată la «Impact în această etapă».

Fosforul participă la stocarea și transferul energiei și la dezvoltarea rădăcinilor, florilor, semințelor și fructelor.

În dezvoltarea și funcționarea organelor florale, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Creștere slabă și lentă; frunzele pot deveni verde-închis, iar unele plante dezvoltă colorații purpurii.

• Un deficit poate încetini creșterea și dezvoltarea organelor și poate întârzia maturarea.

Potasiul contribuie la reglarea stomatelor și a utilizării apei, la activarea enzimelor și la transportul asimilatelor spre organele în creștere sau de depozitare.

În dezvoltarea și funcționarea organelor florale, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză marginală, urmată uneori de necroză, de regulă mai întâi pe frunzele mai bătrâne.

• Un deficit poate afecta reglarea hidrică, funcționarea enzimelor și transportul asimilatelor.

Calciul contribuie la formarea și integritatea pereților și membranelor celulare, inclusiv în țesuturile tinere.

În dezvoltarea și funcționarea organelor florale, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Afectarea punctelor de creștere, a frunzelor tinere sau a rădăcinilor; manifestarea depinde de organ și de cultură.

• Un deficit poate afecta țesuturile nou formate și integritatea celulară; transportul slab spre un organ poate produce o carență locală.

Sulful participă la formarea proteinelor prin aminoacizii care conțin sulf și la funcționarea unor enzime.

În dezvoltarea și funcționarea organelor florale, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză, adesea mai evidentă pe frunzele tinere; simptomele se pot confunda cu deficitul de azot.

• Un deficit poate reduce sinteza proteinelor și creșterea; nu se deduce din această funcție o doză de fertilizare.

Borul participă la procese celulare și la dezvoltarea țesuturilor tinere; sursa descrie implicarea sa în sinteza ARN și activitatea celulară.

În dezvoltarea și funcționarea organelor florale, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Deformarea sau moartea punctelor de creștere și afectarea țesuturilor tinere; simptomele specifice trebuie diferențiate pe cultură.

• Un deficit poate afecta meristemele, dezvoltarea rădăcinilor și a lăstarilor și funcționarea organelor reproducătoare.

Cuprul participă la sisteme enzimatice și la transportul electronilor, inclusiv în fotosinteză și respirație.

În dezvoltarea și funcționarea organelor florale, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză sau deformarea frunzelor tinere și uscarea vârfurilor; aspectul depinde de specie.

• Un deficit poate afecta procesele de oxidoreducere și funcționarea țesuturilor active.

Fierul participă la enzime și la transportul electronilor; este necesar pentru sinteza și menținerea clorofilei, fără a fi atomul central al acesteia.

În dezvoltarea și funcționarea organelor florale, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză între nervuri pe frunzele tinere; în cazuri severe frunzele cele mai tinere pot deveni aproape albe.

• Un deficit poate limita formarea clorofilei și procesele de fotosinteză și respirație.

Manganul activează enzime și participă la fotosistemul II și la fotoliza apei în țesuturile fotosintetice.

În dezvoltarea și funcționarea organelor florale, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză în țesuturile tinere și pete; forma și localizarea acestora diferă între monocotiledonate și dicotiledonate.

• Un deficit poate afecta fotosinteza și activitatea enzimatică; exprimarea simptomelor diferă între grupele botanice.

Molibdenul este cofactor al nitrat-reductazei: funcția este relevantă când planta asimilează azot nitric. Participarea la fixarea azotului privește sistemele microbiene care realizează acest proces.

În dezvoltarea și funcționarea organelor florale, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Manifestări asemănătoare deficitului de azot, uneori cu răsucirea marginilor și necroze marginale; diagnosticul trebuie să țină cont de forma azotului.

• Dacă nutriția implică reducerea nitraților, deficitul de Mo poate limita asimilarea azotului; nu presupunem automat o simbioză fixatoare sau un aport extern necesar.

Zincul participă la enzime, la sinteza ARN și proteinelor și la sinteza triptofanului, precursor al acidului indolacetic.

În dezvoltarea și funcționarea organelor florale, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Frunze mici și cloroză; vârsta frunzelor afectate și distribuția simptomelor diferă între culturi.

• Un deficit poate afecta metabolismul și dezvoltarea țesuturilor, cu reducerea creșterii și modificarea frunzelor.

aminoacizi, proteine, clorofilă și enzime; la leguminoase se integrează cu N fixat biologic; Risc/limită: deficitul reduce creșterea și proteina; excesul de N mineral poate modifica nodularea și raportul vegetativ/reproductiv P. vulgaris: curbe de absorbție pe faze fenologice și studii de conținut/absorbție la apariția inflorescenței și înflorire.

susține suprafața foliară, creșterea, reproducerea și proteina seminței Interpretarea este limitată la tranziția BBCH 71 → BBCH 79, fără a inventa un prag cantitativ.

Informația asociată este prezentată la «Impact în această etapă».

atom central al clorofilei, activare enzimatică și transfer de fosfați; Risc/limită: deficitul reduce fotosinteza; K ridicat poate reduce absorbția Mg P. vulgaris: măsurat în curbe de absorbție și în studii de absorbție la apariția inflorescenței/înflorire.

menține fotosinteza frunzelor care alimentează organele reproductive Interpretarea este limitată la tranziția BBCH 71 → BBCH 79, fără a inventa un prag cantitativ.

Informația asociată este prezentată la «Impact în această etapă».

Fosforul participă la stocarea și transferul energiei și la dezvoltarea rădăcinilor, florilor, semințelor și fructelor.

Funcție documentată pentru plantele superioare; manifestarea concretă depinde de cultură, organ și condiții.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Creștere slabă și lentă; frunzele pot deveni verde-închis, iar unele plante dezvoltă colorații purpurii.

• Un deficit poate încetini creșterea și dezvoltarea organelor și poate întârzia maturarea.

Potasiul contribuie la reglarea stomatelor și a utilizării apei, la activarea enzimelor și la transportul asimilatelor spre organele în creștere sau de depozitare.

Funcție documentată pentru plantele superioare; manifestarea concretă depinde de cultură, organ și condiții.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză marginală, urmată uneori de necroză, de regulă mai întâi pe frunzele mai bătrâne.

• Un deficit poate afecta reglarea hidrică, funcționarea enzimelor și transportul asimilatelor.

Calciul contribuie la formarea și integritatea pereților și membranelor celulare, inclusiv în țesuturile tinere.

Funcție documentată pentru plantele superioare; manifestarea concretă depinde de cultură, organ și condiții.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Afectarea punctelor de creștere, a frunzelor tinere sau a rădăcinilor; manifestarea depinde de organ și de cultură.

• Un deficit poate afecta țesuturile nou formate și integritatea celulară; transportul slab spre un organ poate produce o carență locală.

Sulful participă la formarea proteinelor prin aminoacizii care conțin sulf și la funcționarea unor enzime.

Funcție documentată pentru plantele superioare; manifestarea concretă depinde de cultură, organ și condiții.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză, adesea mai evidentă pe frunzele tinere; simptomele se pot confunda cu deficitul de azot.

• Un deficit poate reduce sinteza proteinelor și creșterea; nu se deduce din această funcție o doză de fertilizare.

Borul participă la procese celulare și la dezvoltarea țesuturilor tinere; sursa descrie implicarea sa în sinteza ARN și activitatea celulară.

Funcție documentată pentru plantele superioare; manifestarea concretă depinde de cultură, organ și condiții.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Deformarea sau moartea punctelor de creștere și afectarea țesuturilor tinere; simptomele specifice trebuie diferențiate pe cultură.

• Un deficit poate afecta meristemele, dezvoltarea rădăcinilor și a lăstarilor și funcționarea organelor reproducătoare.

Cuprul participă la sisteme enzimatice și la transportul electronilor, inclusiv în fotosinteză și respirație.

Funcție documentată pentru plantele superioare; manifestarea concretă depinde de cultură, organ și condiții.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză sau deformarea frunzelor tinere și uscarea vârfurilor; aspectul depinde de specie.

• Un deficit poate afecta procesele de oxidoreducere și funcționarea țesuturilor active.

Fierul participă la enzime și la transportul electronilor; este necesar pentru sinteza și menținerea clorofilei, fără a fi atomul central al acesteia.

Funcție documentată pentru plantele superioare; manifestarea concretă depinde de cultură, organ și condiții.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză între nervuri pe frunzele tinere; în cazuri severe frunzele cele mai tinere pot deveni aproape albe.

• Un deficit poate limita formarea clorofilei și procesele de fotosinteză și respirație.

Manganul activează enzime și participă la fotosistemul II și la fotoliza apei în țesuturile fotosintetice.

Funcție documentată pentru plantele superioare; manifestarea concretă depinde de cultură, organ și condiții.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză în țesuturile tinere și pete; forma și localizarea acestora diferă între monocotiledonate și dicotiledonate.

• Un deficit poate afecta fotosinteza și activitatea enzimatică; exprimarea simptomelor diferă între grupele botanice.

Molibdenul este cofactor al nitrat-reductazei: funcția este relevantă când planta asimilează azot nitric. Participarea la fixarea azotului privește sistemele microbiene care realizează acest proces.

Funcție documentată pentru plantele superioare; manifestarea concretă depinde de cultură, organ și condiții.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Manifestări asemănătoare deficitului de azot, uneori cu răsucirea marginilor și necroze marginale; diagnosticul trebuie să țină cont de forma azotului.

• Dacă nutriția implică reducerea nitraților, deficitul de Mo poate limita asimilarea azotului; nu presupunem automat o simbioză fixatoare sau un aport extern necesar.

Zincul participă la enzime, la sinteza ARN și proteinelor și la sinteza triptofanului, precursor al acidului indolacetic.

Funcție documentată pentru plantele superioare; manifestarea concretă depinde de cultură, organ și condiții.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Frunze mici și cloroză; vârsta frunzelor afectate și distribuția simptomelor diferă între culturi.

• Un deficit poate afecta metabolismul și dezvoltarea țesuturilor, cu reducerea creșterii și modificarea frunzelor.

aminoacizi, proteine, clorofilă și enzime; la leguminoase se integrează cu N fixat biologic; Risc/limită: deficitul reduce creșterea și proteina; excesul de N mineral poate modifica nodularea și raportul vegetativ/reproductiv P. vulgaris: curbe de absorbție pe faze fenologice și studii de conținut/absorbție la apariția inflorescenței și înflorire.

susține suprafața foliară, creșterea, reproducerea și proteina seminței Interpretarea este limitată la tranziția BBCH 79 → BBCH 89, fără a inventa un prag cantitativ.

Informația asociată este prezentată la «Impact în această etapă».

atom central al clorofilei, activare enzimatică și transfer de fosfați; Risc/limită: deficitul reduce fotosinteza; K ridicat poate reduce absorbția Mg P. vulgaris: măsurat în curbe de absorbție și în studii de absorbție la apariția inflorescenței/înflorire.

menține fotosinteza frunzelor care alimentează organele reproductive Interpretarea este limitată la tranziția BBCH 79 → BBCH 89, fără a inventa un prag cantitativ.

Informația asociată este prezentată la «Impact în această etapă».

Fosforul participă la stocarea și transferul energiei și la dezvoltarea rădăcinilor, florilor, semințelor și fructelor.

În dezvoltarea organelor de reproducere sau depozitare, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Creștere slabă și lentă; frunzele pot deveni verde-închis, iar unele plante dezvoltă colorații purpurii.

• Un deficit poate încetini creșterea și dezvoltarea organelor și poate întârzia maturarea.

Potasiul contribuie la reglarea stomatelor și a utilizării apei, la activarea enzimelor și la transportul asimilatelor spre organele în creștere sau de depozitare.

În dezvoltarea organelor de reproducere sau depozitare, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză marginală, urmată uneori de necroză, de regulă mai întâi pe frunzele mai bătrâne.

• Un deficit poate afecta reglarea hidrică, funcționarea enzimelor și transportul asimilatelor.

Calciul contribuie la formarea și integritatea pereților și membranelor celulare, inclusiv în țesuturile tinere.

În dezvoltarea organelor de reproducere sau depozitare, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Afectarea punctelor de creștere, a frunzelor tinere sau a rădăcinilor; manifestarea depinde de organ și de cultură.

• Un deficit poate afecta țesuturile nou formate și integritatea celulară; transportul slab spre un organ poate produce o carență locală.

Sulful participă la formarea proteinelor prin aminoacizii care conțin sulf și la funcționarea unor enzime.

În dezvoltarea organelor de reproducere sau depozitare, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză, adesea mai evidentă pe frunzele tinere; simptomele se pot confunda cu deficitul de azot.

• Un deficit poate reduce sinteza proteinelor și creșterea; nu se deduce din această funcție o doză de fertilizare.

Borul participă la procese celulare și la dezvoltarea țesuturilor tinere; sursa descrie implicarea sa în sinteza ARN și activitatea celulară.

În dezvoltarea organelor de reproducere sau depozitare, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Deformarea sau moartea punctelor de creștere și afectarea țesuturilor tinere; simptomele specifice trebuie diferențiate pe cultură.

• Un deficit poate afecta meristemele, dezvoltarea rădăcinilor și a lăstarilor și funcționarea organelor reproducătoare.

Cuprul participă la sisteme enzimatice și la transportul electronilor, inclusiv în fotosinteză și respirație.

În dezvoltarea organelor de reproducere sau depozitare, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză sau deformarea frunzelor tinere și uscarea vârfurilor; aspectul depinde de specie.

• Un deficit poate afecta procesele de oxidoreducere și funcționarea țesuturilor active.

Fierul participă la enzime și la transportul electronilor; este necesar pentru sinteza și menținerea clorofilei, fără a fi atomul central al acesteia.

În dezvoltarea organelor de reproducere sau depozitare, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză între nervuri pe frunzele tinere; în cazuri severe frunzele cele mai tinere pot deveni aproape albe.

• Un deficit poate limita formarea clorofilei și procesele de fotosinteză și respirație.

Manganul activează enzime și participă la fotosistemul II și la fotoliza apei în țesuturile fotosintetice.

În dezvoltarea organelor de reproducere sau depozitare, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză în țesuturile tinere și pete; forma și localizarea acestora diferă între monocotiledonate și dicotiledonate.

• Un deficit poate afecta fotosinteza și activitatea enzimatică; exprimarea simptomelor diferă între grupele botanice.

Molibdenul este cofactor al nitrat-reductazei: funcția este relevantă când planta asimilează azot nitric. Participarea la fixarea azotului privește sistemele microbiene care realizează acest proces.

În dezvoltarea organelor de reproducere sau depozitare, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Manifestări asemănătoare deficitului de azot, uneori cu răsucirea marginilor și necroze marginale; diagnosticul trebuie să țină cont de forma azotului.

• Dacă nutriția implică reducerea nitraților, deficitul de Mo poate limita asimilarea azotului; nu presupunem automat o simbioză fixatoare sau un aport extern necesar.

Zincul participă la enzime, la sinteza ARN și proteinelor și la sinteza triptofanului, precursor al acidului indolacetic.

În dezvoltarea organelor de reproducere sau depozitare, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Frunze mici și cloroză; vârsta frunzelor afectate și distribuția simptomelor diferă între culturi.

• Un deficit poate afecta metabolismul și dezvoltarea țesuturilor, cu reducerea creșterii și modificarea frunzelor.

aminoacizi, proteine, clorofilă și enzime; la leguminoase se integrează cu N fixat biologic; Risc/limită: deficitul reduce creșterea și proteina; excesul de N mineral poate modifica nodularea și raportul vegetativ/reproductiv P. vulgaris: curbe de absorbție pe faze fenologice și studii de conținut/absorbție la apariția inflorescenței și înflorire.

susține suprafața foliară, creșterea, reproducerea și proteina seminței La coacerea deplină, o corecție nutritivă nu mai este tratată ca fereastră normală; compoziția seminței reflectă absorbția și remobilizarea anterioară.

Informația asociată este prezentată la «Impact în această etapă».

atom central al clorofilei, activare enzimatică și transfer de fosfați; Risc/limită: deficitul reduce fotosinteza; K ridicat poate reduce absorbția Mg P. vulgaris: măsurat în curbe de absorbție și în studii de absorbție la apariția inflorescenței/înflorire.

menține fotosinteza frunzelor care alimentează organele reproductive La coacerea deplină, o corecție nutritivă nu mai este tratată ca fereastră normală; compoziția seminței reflectă absorbția și remobilizarea anterioară.

Informația asociată este prezentată la «Impact în această etapă».

Fosforul participă la stocarea și transferul energiei și la dezvoltarea rădăcinilor, florilor, semințelor și fructelor.

În dezvoltarea organelor de reproducere sau depozitare, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Creștere slabă și lentă; frunzele pot deveni verde-închis, iar unele plante dezvoltă colorații purpurii.

• Un deficit poate încetini creșterea și dezvoltarea organelor și poate întârzia maturarea.

Potasiul contribuie la reglarea stomatelor și a utilizării apei, la activarea enzimelor și la transportul asimilatelor spre organele în creștere sau de depozitare.

În dezvoltarea organelor de reproducere sau depozitare, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză marginală, urmată uneori de necroză, de regulă mai întâi pe frunzele mai bătrâne.

• Un deficit poate afecta reglarea hidrică, funcționarea enzimelor și transportul asimilatelor.

Calciul contribuie la formarea și integritatea pereților și membranelor celulare, inclusiv în țesuturile tinere.

În dezvoltarea organelor de reproducere sau depozitare, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Afectarea punctelor de creștere, a frunzelor tinere sau a rădăcinilor; manifestarea depinde de organ și de cultură.

• Un deficit poate afecta țesuturile nou formate și integritatea celulară; transportul slab spre un organ poate produce o carență locală.

Sulful participă la formarea proteinelor prin aminoacizii care conțin sulf și la funcționarea unor enzime.

În dezvoltarea organelor de reproducere sau depozitare, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză, adesea mai evidentă pe frunzele tinere; simptomele se pot confunda cu deficitul de azot.

• Un deficit poate reduce sinteza proteinelor și creșterea; nu se deduce din această funcție o doză de fertilizare.

Borul participă la procese celulare și la dezvoltarea țesuturilor tinere; sursa descrie implicarea sa în sinteza ARN și activitatea celulară.

În dezvoltarea organelor de reproducere sau depozitare, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Deformarea sau moartea punctelor de creștere și afectarea țesuturilor tinere; simptomele specifice trebuie diferențiate pe cultură.

• Un deficit poate afecta meristemele, dezvoltarea rădăcinilor și a lăstarilor și funcționarea organelor reproducătoare.

Cuprul participă la sisteme enzimatice și la transportul electronilor, inclusiv în fotosinteză și respirație.

În dezvoltarea organelor de reproducere sau depozitare, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză sau deformarea frunzelor tinere și uscarea vârfurilor; aspectul depinde de specie.

• Un deficit poate afecta procesele de oxidoreducere și funcționarea țesuturilor active.

Fierul participă la enzime și la transportul electronilor; este necesar pentru sinteza și menținerea clorofilei, fără a fi atomul central al acesteia.

În dezvoltarea organelor de reproducere sau depozitare, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză între nervuri pe frunzele tinere; în cazuri severe frunzele cele mai tinere pot deveni aproape albe.

• Un deficit poate limita formarea clorofilei și procesele de fotosinteză și respirație.

Manganul activează enzime și participă la fotosistemul II și la fotoliza apei în țesuturile fotosintetice.

În dezvoltarea organelor de reproducere sau depozitare, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.

Semne generale de referință, nu confirmarea unei carențe la planta observată: Cloroză în țesuturile tinere și pete; forma și localizarea acestora diferă între monocotiledonate și dicotiledonate.

• Un deficit poate afecta fotosinteza și activitatea enzimatică; exprimarea simptomelor diferă între grupele botanice.

Molibdenul este cofactor al nitrat-reductazei: funcția este relevantă când planta asimilează azot nitric. Participarea la fixarea azotului privește sistemele microbiene care realizează acest proces.

În dezvoltarea organelor de reproducere sau depozitare, funcțiile de mai jos pot susține metabolismul țesuturilor active.

• Corelarea privește procesul biologic, nu o măsurare individuală la acest cod.