Afidul verde al piersicului

Despre această afecțiune

Afidul verde al piersicului (Myzus persicae) este cel mai important afid vector de viroze din lumea temperată, transmițând zeci de virusuri la solanacee, crucifere și plante ornamentale, pe lângă daunele directe la sâmburoase. Coloniile dense răsucesc frunzele tinere la vârful lăstarilor și produc rouă de miere cu fumagine. Este înregistrat și pe game largi de culturi vegetale ca migrant de vară, motiv pentru care managementul populației pe gazda de iarnă este important.

Semne de recunoaștere

• •colonii de afide verzi-gălbui pe fața inferioară a frunzelor tinere și pe vârfuri
• •frunze răsucite, gofrate și încârligate la vârful lăstarilor
• •frunze lipicioase cu rouă de miere și fumagină neagră, cu furnici prezente

Diferențiere față de carențele nutritive

• ≠prezența coloniilor de afide și răsucirea frunzelor tinere cu rouă de miere sunt distinctive — nu o carență
• ≠fumagina neagră pe substanța lipicioasă diferă de un tipar nutrițional simetric

Tabloul complet al deficiențelor de nutriție: Carențe & Soluții.

Se poate confunda cu

Condiții favorizante

Fenofaze sensibile: BBCH 10–75

Fotografii utile pentru identificare

Pentru o evaluare corectă (în câmp sau la specialist), sunt utile imagini de tip:

• vârf de lăstar cu colonie de afide
• frunze răsucite cu rouă de miere

Rolul analizei foliare EDTA Plant

Nu se aplică (dăunător) — analiza foliară exclude doar o carență confundabilă. Despre analiza foliară →