Îngheț târziu de primăvară / ger
Țesuturi îmbrunate și înmuiate, cu aspect "opărit/fiert". Diferențiere: Debut brusc, după o noapte cu temperaturi negative — nu evoluție progresivă
Despre această afecțiune
Înghețul târziu de primăvară este una dintre cele mai frecvente cauze de pierderi în culturile perene și câmpurile semănate timpuriu. La temperaturi sub 0 °C, apa din celulele foliare îngheață; cristalele de gheață rup membranele celulare și produc aspectul caracteristic de țesut opărit-fiert, vizibil dimineața după o noapte rece. Organele aflate în fenofaze avansate — flori deschise, frunziș tânăr, muguri desfăcuți — sunt cele mai vulnerabile; tulpinile și rădăcinile rezistă mai bine datorită izolației termice oferite de sol și de scoarța mai groasă.
Semne de recunoaștere
- țesuturi îmbrunate și înmuiate, cu aspect "opărit/fiert"
- frunze și flori brunificate brusc după o noapte rece
- vârfurile și organele expuse afectate primele
Diferențiere față de carențele nutritive
- debut brusc, după o noapte cu temperaturi negative — nu evoluție progresivă
- afectează organele expuse (vârfuri, flori), nu un tipar nutrițional simetric
Tabloul complet al deficiențelor de nutriție: Carențe & Soluții.
Se poate confunda cu
Resurse conexe
Ghidurile culturilor afectate și diferențierea față de carențele nutritive.
Surse și referințe tehnice
Conținutul acestei pagini se bazează pe publicații științifice, reglementări oficiale și ghiduri tehnice validate de institute de cercetare și organizații agricole internaționale.
Administrația Națională de Meteorologie (ANM / Meteo România)
ANM — Avertizări de îngheț / climatologie
Informațiile au caracter tehnic informativ. Consultați un inginer agronom autorizat înainte de orice aplicare în câmp.