ROfert^® Mn+

Mod de utilizare:

Se aplică prin stropiri foliare în fazele de consum specifice fiecărei culturi.
Doza de aplicare este de 2 - 3 L/ha, asigurându-se o cantitate de soluție de 250-350 L apă/ha.
Se poate folosi la culturile: cereale, floarea-soarelui, soia, răpiță, porumb etc.

PRODUS SUPRACONCENTRAT

ATENȚIE! Linia de produse ROfert^® este o gamă profesională de îngrășăminte concentrate!

ROfert^® Mn+ este un produs ideal pentru a face față problemei deficitului de mangan în nutriția plantelor. Datorită concentrației extrem de mari, cerințele nutritive ale plantelor pot fi optimizate prin aplicări foliare, mai ales în cazurile solurilor bogate în materie organică care stânjenesc absorbția manganului.

ROfert^® Mn+ este necesar în nutriția: porumbului, cartofilor, sfeclei, fructelor și a legumelor. Adăugarea azotului îmbunătățește absorbția manganului și stimulează fiziologia plantelor, iar sinergia cu sulful conferă rezistență mai mare la dăunători.

Manganul este un microelement esențial jucând un rol cheie în mai multe procese fiziologice, în special în fotosinteză. Deficiența de mangan este o problemă larg răspândită, care apare cel mai adesea în soluri nisipoase, soluri organice cu un pH peste 6 și soluri puternic afectate de intemperii. Deficiența este de obicei agravată de condițiile de frig și umezeală ridicată. Numeroase specii de culturi prezintă o susceptibilitate ridicată la deficiența de Mn în sol și au un răspuns pozitiv la fertilizarea cu Mn, inclusiv culturile de cereale (grâu, orz și ovăz), leguminoase (fasole comună, mazăre și soia), fructe, cartofi, sfeclă de zahăr și rapiță, etc. Impactul deficienței de Mn asupra acestor culturi include producția și randamentul redus, rezistență structurală mai slabă împotriva agenților patogeni și toleranță redusă la secetă și stresul termic.

Manganul are o mobilitate relativ scăzută în plante și, ca rezultat, simptomele tipice ale deficienței se dezvoltă mai întâi la frunzele mai tinere. În cazul dicotiledonatelor, deficitul de Mn are ca rezultat mai întâi pete palide pe frunze, urmate de cloroză interveinală. În cazul deficienței severe de Mn, dicotiledonatele pot dezvolta, de asemenea, o serie de pete maronii. La cereale, deficitul de Mn poate provoca pete de culoare verde pal sau galben pe frunzele mai tinere.